Provocarea mea în materie de lectură pentru acest an este să termin de citit seria „A Song of Ice and Fire”, de George R.R. Martin. Iubesc seria din tot sufletul meu – despre asta o să vorbesc într-un alt articol –, dar uneori simt nevoia de a lua o pauză și de a citi ceva cu mai puține nume complicate și fără să trebuiască să stau cu harta lângă mine.
Luna aceasta am ales să citesc „Radio Silence”, de Alice Oseman , o carte Young Adult, publicată în România la Editura 3.
„Radio Silence”
Este un roman despre descoperirea propriei identități și despre prietenie. Protagonista, Frances Janvier este o elevă de liceu foarte dedicată învățăturii și visului ei de a ajunge la o universitate prestigioasă. Toate acestea până când în viața ei apare Aled Last, creatorul anonim al podcastului ei preferat, iar între cei 2 se dezvoltă o frumoasă prietenie, lipsită de orice urmă de romantism. Frances și Aled cresc și se dezvoltă împreună, iar unul alături de celălalt trec peste toate provocările care le ies în cale.
Cartea explorează relațiile de prietenie și lupta celor 2 adolescenți cu presiunile academice, așteptările familiei și propriile nesiguranțe. Oseman abordează teme precum identitatea, presiunile legate de viitor, anxietatea, depresia și orientarea sexuală, într-un mod simplu și ușor de înțeles, punând accent pe acceptarea de sine și importanța legăturilor autentice dintre oameni.
Ce mi-a plăcut?
E simplu. Și am făcut o listă!
- 1. Este o carte ușoară și relaxantă. „Radio Silence” este o lectură foarte rapidă, chiar dacă are 400 și ceva de pagini. Eu am citit-o în 3 zile, dar asta doar pentru că uneori îmi e prea lene să citesc.
- 2. Oseman suprinde foarte bine stresul și anxietate resimțite de adolescenți atunci când vine vorba despre performanțele școlare și viitor.
- 3. Cartea subliniază importanța descoperirii și folosirii propriei voci, indiferent de așteptările exterioare. Am iubit modul în care Frances și Aled au foslosit arta și creativitatea pentru a se exprima și pentru a comunica unul cu celălalt, dar mai ales pentru a găsi un refugiu.
- 4. Personajele sunt diverse și cele mai multe nu se încadrează în anumite tipare – sau dacă se încadrează, nu asta este toată personalitatea lor. Am apreciat faptul că orietarea sexuală a personajelor – Frances bisexuală și Aled demisexual – nu a fost „problema” centrală a cărții, ci a fost integrată firesc. Oseman s-a axat ca prin personajele sale să arate încă o dată că existența diversității sexuale este o realitate comună și nu un aspect marginal despre care să nu se vorbească în mod firesc.
Și cu toate că „Radio Silence” a avut atâtea aspecte care mi-au plăcut, nu a rezonat cu mine. Cel puțin nu în totalitate.
Mi-ar fi plăcut mai mult în adolescență.
Pe măsură ce înaintam cu lectură îmi dădeam seama că nu o citeam pentru mine cea de acum, care îi iubește pe George R.R. Martin, Stephen King și Ray Bradbury, ci pentru mine cea din adolescență care ar fi adorat-o pe Alice Oseman.
Cred cu tărie că așa cum unele lucruri trebuie făcute la timpul lor și cărțile trebuie citite la timpul lor.
„Radio Silence” trebuia citită la timpul ei, atunci când nu aș fi privit-o într-un mod critic, când nu aveam prea multă experiență, când îmi doream cu ardoare să descopăr noi lumi, noi personaje, noi perspective. Atunci când replicile cringe mi s-ar fi părut drăguțe și nu cringe, când aș fi fost în stare să îmi dau sufletul să am o mamă ca a lui Frances, un prieten precum Aled sau să fiu văzută prin ochi altora așa cum Frances o vedea pe Carys Last.
Dacă aș fi citit „Radio Silence” în adolescență, cu siguranță mi-ar fi dat puterea necesară să încep să lupt cu fricile mele și mi-ar fi validat emoțiile. M-ar fi făcut să mă simt înțeleasă, deoarece cărți precum „Radio Silence” au această putere – cred din tot sufletul! – de a te face să creezi o conexiune emoțională cu personajele astfel încât să nu te simți singur.
Prin urmare, cartea în sine nu a fost una proastă, ci una care nu a fost pe sufletul, pe placul și pe gustul meu.
O recomand?
Da, o recomand. Este o lectură ideală pentru adolescenți pentru că abordează în mod direct nevoile specifice vârstei: o poveste în care se pot regăsi perspective noi și importante pentru dezvoltarea lor.
Verdict final:
3/5
Pentru mai multe postări, ne vedem și citim pe Instagram: Mia Gabe