„Fahrenheit 451”, de Ray Bradbury

Unele cărți nu au nevoie de vreo recenzie – cred asta din tot sufletul –, dar au nevoie de oameni care să vorbească despre ele, astfel încât să ajungă la alți oameni.

De asta sunt eu aici! Iar astăzi o să vorbesc despre un roman distopic care descrie coșmarul oricărui cititor: „Fahrenheit 451”, de Ray Bradbury.

Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ce spun cărțile și însuși faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veșmânt pe măsura noastră.

„Fahrenheit 451”

Lansat în anul 1953, „Fahrenheit 451” este unul dintre romanele care au trecut cu brio testul timpului, oferind o reflecție asupra societății, valabilă chiar și în ziua de azi.

Acțiunea cărții se desfășoară într-un viitor distopic, în care guvernul controlează accesul la informație impunând diverse reguli sau folosind anumite instituții pentru control. În acest univers, pompierii primesc un nou rol în societate: nu  mai sting focul, ci îl aprind arzând cărțile și, odată cu ele, orice urmă de cunoaștere.

Protagonistul, Guy Montag, pompier de meserie, este asemenea celorlalți: se supune regulilor fără să pună întrebări și este fericit cu viața lui superficială. Toate acestea încep însă să se schimbe atunci când bărbatul începe să cunoască persoane care îi deschid ochii, iar el începe să vadă dincolo de regulile lumii în care trăiește și, mai ales, dincolo de scopul meseriei sale. Montag își începe astfel călătoria prin lumea literaturii, devenind un intelectual într-o societate în care aceștia sunt pedepsiți.

Și, credeț-mă, călătoria lui Montag nu este tocmai una ușoară și o să te țină cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină.

Ce mi-a plăcut?

În primul rând, este o carte scurtă, dar asta nu înseamnă că este și una ușoară.

O carte e o pușcă încărcată, ascunsă în casa vecină: pune-o pe foc, smulge-i armei focosul, zdrobește cugetul omului!

Spun că nu este una tocmai ușoară din cauza – sau poate chiar datorită – faptului că este plină de simbolism. Pentru mine asta nu a fost o problemă, ci m-a făcut să o iubesc și mai mult. Unul dintre simbolurile principale care apar în carte este, evident, focul. Focul este cel care arde și distruge, dar care purifică, iar în contextul de față, focul ajută la purificarea societății prin arderea cărților.

Un alt simbol care mie mi-a plăcut foarte mult a fost Câinele Mecanic, o monstrozitate de mașinărie  construită pentru a-i pedepsi pe cei care încalcă regulile. Câinele Mecanic este întruchiparea controlului și opresiunii, exercitate prin putere și forță de către aparatele de conducere.

Au mai fost și altele: reclamele care sunt peste tot și invadează și anulează orice încercare de concentrare sau gândire, pasărea Phoenix, cărțile în sine. Sunt multe și poate o să vorbesc despre ele într-un alt articol.

Un alt aspect pe care l-am apreciat a fost transformarea lui Montag din pompier în intelectual, dintr-un om care execută fără să gândească, într-unul care gândește înainte să execute. Schimbarea lui a fost previzibilă, dar foarte bine conturată, astfel încât nu i-a lipsit totuși acel element supriză. Uneori mă gândeam: „Oare Montag o să dea înapoi?” și dădeam pagina cu sufletul la gură.

Fără doar și poate Montag este unul dintre cele mai complexe personaje pe care le-am întâlnit în lecturile mele. El este caracterizat de un amestec foarte ciudat de curiozitate, dorință de cunoaștere și frică de necunoscut. Tot parcursul său este unul autentic, iar Montag este un simbol al omului care luptă pentru libertate și drepturi – dreptul la cunoaștere în cazul de față.

Ceea ce m-a intrigat însă cel mai mult a fost stilul de scriere, mai ales că am citit cartea imediat după ce am citit „Radio Silence”, de Alice Oseman, iar diferența a fost ca de la cer la pământ. În această carte, Bradbury folosește un stil liric, cu multe metafore și plin de imagini vizuale. Există foarte multă descriere, într-adevăr, dar ajută mult la crearea atmosferei sumbre și în înțelegerea emoțiilor personajelor și a mediului înconjurător. Dialogurile există, sunt dinamice și ajută foarte  mult la cunoașterea anumitor personaje.

Ce nu mi-a plăcut, dar nici nu m-a deranjat.

„Fahrenheit 451” este una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta și o recomand 100%. Cu toate acestea, au existat unele aspecte care nu mi-au plăcut.

Trebuie să fie ceva în cărțile astea, ceva pe care nu ni-l putem închipui, dacă o femeie e-n stare să moară, de dragul lor, într-o casă în flăcări!

O recomand?

 100%. „Fahrenheit 451” este un must-read pentru orice iubitor de lectură – mai ales dacă îți plac dilemele morale, universurile distopice și reflecțiile asupra societății.

Carte este un manifest împortiva cenzurii și manipulării gândirii.

Verdict final:

5/5

Pentru mai multe postări, ne vedem și citim pe Instagram: Mia Gabe