Atunci când citești o serie e normal ca nu toate cărțile să-ți fie pe plac.
Da, e dezamăgitor, dar e normal.
Așa cum s-a putut observa din ultimele postări de pe blog, dar și de pe Instagram, sunt în curs de cititre cu seria „Chestnut Springs”, de Elsie Silver.
Ei bine, după „Heartless” – care a fost minunată –, „Powerless” a fost dezamăgitoare, iar în cele ce urmează o să vă spun de ce.
„Powerless”
Sloane, primă balerină, fuge de la propria nuntă, ajutată de nimeni altul decât cel mai bun prieten din copilărie, Jasper, jucător profesionist de hockey. Astfel, amândoi pleacă într-o călătorie, în speranța de a-și (re)găsi locul în lume.
La finalul acestei călătorii viețile lor se vor schimba pentru pentru totdeauna.
Dar oare în bine sau în rău? Vor reuși cei 2 să-și înfrunte trecutul întunecat, dar mai ales provocările care li se aștern în cale?
Rămâne de văzut! Cel puțin pentru voi…
Tropes pe care le găsiți în carte:
Friends to lovers;
Age gap;
Sports romance;
Runaway bride.
Ce mi-a plăcut:
Așa cum am menționat deja, „Powerless” nu a fost chiar atât de powerful. Mi se pare că este overhyped, iar unele scene m-au făcut să și înțeleg de ce.
Cu toate acestea, nu am putut să nu apreciez stilul de scriere al autoarei, care este absolut minunat – simplu, dar de impact. Are un talent aparte de a descrie atmosfera, personajele și sentimentele lor, astfel încât totul să fie realist și ușor de urmărit.
Mi-au plăcut foarte multe intervențiile celorlalte personaje pe care le-am cunoscut în cărțile anterioare. Willa și Cade rămân același cuplu de tipul „ride or die”, iar orice scenă în care ei apar este savuroasă și foarte amuzantă. Rhett și Summer…ei bine, ei sunt Rhett și Summer. Rhett rămâne același bull rider mereu pus pe glume, iar Summer rămâne Summer (asta ar trebui să spună totul). Harvey, tatăl familiei Eaton, este un adevărat spectacol, un nice old man care observă tot ce se întâmplă sub acoperișul lui, și nu numai, și care face glume deocheate la masă.
Un mare ADOR pentru Harvey! Sper ca Elsie Silver să scrie o carte și despre el.
Unele interacțiuni dintre Sloane și Jasper au fost amuzante, unele m-au făcut să roșesc, altele m-au emoționat, dar la finalul cărții nu am simțit nimic legat de ei. Nu m-au mișcat în niciun fel.
Și să vă explic și de ce…
Ce nu mi-a plăcut:
Vibe-ul a fost off încă de la începutul cărții.
Jasper este un personaj recurent în primele 2 cărți. Prezența lui era mereu învăluită în mister, oamenii vorbeau despre el, dar niciodată suficient de mult. Așa că, în mod evident, am fost curioasă să aflu care este povestea lui. Mă așteptam să fie ceva trist și dramatic, mai ales că el a fost prezentat ca fiind copilul „adoptat” al familiei Eaton, dar toată povestea lui mi s-a părut puțin cam forțată. Da, tristă, dar forțată. Și poate că nu povestea în sine a fost ca nuca în perete, ci mai mult acțiunile și gândurile lui legate de tot ceea ce s-a întâmplat în viața lui. Un dramatism dus la extrem care a stricat vibe-ul „Chestnut Springs”.
Se prea poate să mă înșel, asta doar voi puteți să îmi spuneți dacă ați citit cartea sau după ce o citiți.
Despre Sloane mi se pare că nu am aflat mare lucru. Sau cel puțin nu a fost ceva care să îmi stârnească interesul. Ea a apărut de nicăieri, nimeni nu a vorbit despre ea până pe la finalul cărții „Heartless”. Nu cunoaștem o evoluție concretă a personajului ei, ci doar mai aflăm din când în când de la Jasper cum era când avea…12 ani(?).
De asemenea, există niște direcții ciudate în care se îndreaptă carte. Înțeleg că dispariția lui Beau a fost mai mult pentru a adăuga un plus de dramatism situației, având în vedere prietenia dintre Jasper și el, dar s-a simțit ca ceva despre care inlcusiv personajele principale uitaseră la un moment dat.
Sloane și Jasper au fost FOARTE enervanți, relația lor a apărut din senin, și se comportau de parcă aveau 12 ani. Își repetau non-stop că sunt „doar prieteni”, deși era evident pentru amândoi că nu era așa. Sau poate că sunt eu prea nouă în genul romance sau poate doar nu îmi place trope-ul friends to lovers, mai ales când este combinat cu childhood sweethearts.
Per total, da, pot să spună că „Powerless” a fost ok și și-a meritat din plin steluțele, dar nu a fost minunată, nici superbă și cu atât mai puțin extraordinară. Simt că nu am rămas cu nimic, pentru că nu s-a întâmplat de fapt mare lucru. Tot plot-ul a fost… plat cumva. Are sens?
Anyway, haideți să vedem…
O recomand?
O recomand, dar doar dacă ați citit și celelalte 2 cărți înainte și cu mențiunea că nu este un masterpiece. Merită să îi oferiți totuși o șansă poveștii lui Jasper și meritați să vă bucurați de prezența celorlalte personaje.
Verdict final:
3/5 ⭐
Pentru mai multe, ne vedem și citim pe Instagram: Mia Gabe