At this point ar trebui să fac o categorie specială dedicată cărților care nu au nevoie de recenzie – a cărților care doar trebuie citite și recitite de zeci de ori.
„Dead Poets Society”
Cartea urmărește povestea unui grup de elevi de la Welton Academy, o școală strictă și elitistă, a căror viață se schimbă total în momentul în care aceștia fac cunoștință cu noul lor profesor de literatură, John Keating.
Keating ajunge să îi inspire, îi încurajează să își descopere propriile voci și pasiuni, le insuflă ideea libertate (de care aveau nevoie) – libertate care stârnește o serie de întâmplări, unele mai dramatice decât altele.
We don’t read and write poetry because it’s cute. We read and write poetry because we are members of the human race. And the human race is filled with passion. And medicine, law, business, engineering, these are noble pursuits and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for. – N.H. Kleinbaum
Ce mi-a plăcut:
„Dead Poets Society” este o carte dark academia, iar atmosfera specifică este foarte bine surprinsă încă din primele pagini: un mediu întunecat și rigid, elitist, dur și plin de melancolie, în care totuși își face loc o rază de lumină – profesorul Keating.
Dacă despre restul personajelor aș putea scrie – și vorbi – ore întregi, despre profesorul Keating nu mi-ar ajunge cuvinte. De fapt, adevărul fiind spus, nu mi le-aș găsi. El nu este un profesor oarecare de literatură, care își predă lecția, închide manualul, apoi pleacă, ci se axează mai degrabă pe formarea elevilor săi, pe dezvoltarea unui stil de gândire critic, pe stârnirea dorinței de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri, de a se căuta și de a se găsi.
Keating este un personaj-model pentru mine, deoarece încă de când l-am văzut prima oară în film (pe care vă recomand să-l vizionați) și descoperit mai mult printre paginile cărții, m-am gândit: „Dacă vreodată o să ajung profesor, acest gen de profesor vreau să fiu!”. Nu pot să explic în totalitate impactul pe care l-a avut asupra mea, pentru că este ceva atât de profund și personal, încât trebuie să îl simțiți și voi ca să mă înțelegeți.
Bineînțeles, fiecare elev a cărui poveste o cunoaștem trece printr-o serie de schimbări, fiecare are conflictul său interior, teama, dorința și ambiția sa. Modul în care se dezvoltă fiecare este unul realist și emoționant – Todd este personajul care mă reprezintă cel mai mult, dar vă las să îl descoperiți voi, nu vă spun mai multe.
Temele abordate sunt unele relevante mai ales în perioada adolescenței: presiunea părinților, libertatea de exprimare, conformismul și individualismul.
Deși este scrisă în engleză, limbajul nu este unul complicat, iar cartea se citește destul de rapid – aș trece-o pe lista „Cărți care se citesc într-o singură zi”, dar și pe lista „Cărți de citit neaparat o dată în viață”.
O recomand?
Categoric.
Recomand ca oricine să citească această carte măcar o dată în viață.
Și o recomand în special celor care au nevoie de curaj, celor care simt că se pierd pe ei în așteptările altora și celor care caută un semn pentru a începe să trăiască pentru ei: „Carpe diem!”, așa cum ar spune Keating.
Verdict final:
5/5 ⭐
Pentru mai multe, ne vedem și citim pe Instagram: Mia Gabe