Trăim vremuri ciudate și totul în jurul nostru pare că devine din ce în ce mai complicat și imprevizibil.
Cred că cu toții am simțit asta. Și e atât de ciudat, deoarece e un sentiment desprins direct dintr-un roman SF, în care acțiunea are loc într-un univers distopic unde tehnologia și politica se intersectează, mișcările și conflictele sociale devin tot mai adânci și pare că, ușor-ușor, în fața ochilor noștrii, iau naștere regimuri opresive, pregătite oricând să distrugă fundația oricum instabilă a societății.
E un sentiment care, din păcate, prinde rădăcini în realitate și devine atât de ușor să observăm paralele între ceea ce numim ficțiune și realitate: campanii electorale pline de dezinformare, diviziune socială și o manifestare a controlului momentan omniprezentă.
Science fiction is any idea that occurs in the head and doesn’t exist yet, but soon will, and will change everything for everybody, and nothing will ever be the same again. – Ray Bradbury
Poate ficțiunea să oglindească realitatea?
SF-ul este un gen de literatură modern, care se încadrează în ficțiunea speculativă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest gen suprinde elemente care nu există în lumea reală.
Însă chiar așa să fie?
Orice carte pornește de la o idee, iar scriitorii își iau inspirația din lumea reală. Scriitorii de SF pleacă adesea de la o idee pe care o exagerează și o distorsionează, astfel încât să creeze ceva nou.
Un aspect absolut fascinant al poveștilor distopice este modul în care explică geneza unor lumi distruse:
Cum au arătat conflictele politice care au dus la distrugerea lumi?
Cum arată o lume în care cultura a fost distrusă, iar oamenii renunță la libertățile lor?
Ne sună cunoscut, nu doar pentru că am citit asta, ci pentru că trăim asta.
Am trăit asta recent, atunci când am fost bombardați cu promisiuni care la finalul zilei nu înseamnă nimic, cu mesaje menite să dezbine mai degrabă decât să unească, cu dezinformare și manipulare la cel mai înalt nivel.
Literatura SF ne arată că soluțiile rapide și radicale sunt cele mai periculoase. Ele promit stabilitate, dar cer în schimb tăcere și obediență.
Și, deși ne place să credem că „nouă nu ni se poate întâmpla”, cărțile ne contrazic și ne reamintesc că marile schimbări încep adesea subtil, cu o alegere aparent nesemnificativă.
Și uneori îmi e frică.
Îmi e frică, deoarece realizez că…
Trăim coșmarurile lui Bradbury și al lui Orwell
Situația în care ne aflăm începe să semene tot mai mult cu o pagină scrisă de George Orwell pentru romanul său „1984” sau de Ray Bradbury pentru „Fahrenheit 451” .
Așa cum o să observăm în cele ce urmează, ambele cărți se bazează pe explorarea unor societăți controlate, dominate de manipulare, ignoranță și suprimarea gândirii critice.
„1984”
„1984”, de George Orwell este un roman distopic care explorează viața într-o societate totalitară guvernată de Partidul unic și liderul său omniprezent, Big Brother. În această lume, libertatea individuală este suprimată, adevărul este distorsionat prin propagandă constantă, iar gândirea independentă este considerată o crimă. Winston Smith, un angajat al Ministerului Adevărului, modifică documentele istorice pentru a se conforma cerințelor Partidului, dar ajunge să pună la îndoială regimul opresiv. În încercarea de a-și recăpăta umanitatea, începe o relație secretă și explorează idei subversive, dar este trădat și confruntat cu brutalitatea sistemului. Romanul servește drept avertisment despre pericolele controlului absolut, supravegherii și manipulării adevărului.
2 teme centale ale cărții sunt manipularea informației și distorsionarea adevărului. Putem observa de-a lungul lecturii cum adevărul este manipulat în mod sistematic de către Partid, istoria este rescrisă, iar propaganda devine un instrument esențial al puterii.
Am luat și noi parte la o campanie electorală plină de dezinformare, de știri false și în care au fost folosite numeroase tactici de manipulare. Exemplu? Ferme de boți care creează impresia unei false popularități și comunități și duce în timp la suprimarea opiniilor autentice. Nu dau mai multe detalii, nu dau nume mai ales, deoarece în orice campania se folosesc astfel de tactici de către toți candidații.
Bine-cunoscutul slogan „Big Brother is watching you!” este nimic altceva decât un mod de a rezuma cenzura și supravegherea. În lumea lui Orwell, supravegherea este explicită și omniprezentă, iar fiecare mișcare este monitorizată de Big Brother.
Deși nu suntem supravegheați propriu-zis și nu avem camere de supraveghere în casă, există acești algoritmi pe care platformelor de social media îi folosesc – unele mai bine, altele mai meh. Acești algoritmi duc la crearea unor „bule de conținut” care influențează ce știri și păreri vedem și, uneori, chiar deciziile noastre de vot. Wink-Wink.
Manipularea subtilă a informației devine astfel o formă modernă de cenzură.
„Fahrenheit 451”
Lansat în anul 1953, „Fahrenheit 451” este unul dintre romanele care au trecut cu brio testul timpului, oferind o reflecție asupra societății, valabilă chiar și în ziua de azi.
Acțiunea cărții se desfășoară într-un viitor distopic, în care guvernul controlează accesul la informație impunând diverse reguli sau folosind anumite instituții pentru control. În acest univers, pompierii primesc un nou rol în societate: nu mai sting focul, ci îl aprind arzând cărțile și, odată cu ele, orice urmă de cunoaștere.
Protagonistul, Guy Montag, pompier de meserie, este asemenea celorlalți: se supune regulilor fără să pună întrebări și este fericit cu viața lui superficială. Toate acestea încep însă să se schimbe atunci când bărbatul începe să cunoască persoane care îi deschid ochii, iar el începe să vadă dincolo de regulile lumii în care trăiește și, mai ales, dincolo de scopul meseriei sale. Montag își începe astfel călătoria prin lumea literaturii, devenind un intelectual într-o societate în care aceștia sunt pedepsiți.
Această carte explorează în principal modul în care societatea este construită pe neîncredere și lipsa solidarității, fiind divizată de superficialitatea relațiilor dintre oameni.
Oamenii sunt împărțiți în tabere, iar discursurile politice alimentează aceste rupturi sociale. Din păcate, trăim niște vremuri ciudate, care în loc să unească oamenii, pare că mai mult îi dezbină și îi îndepărtează.
Totodată, un alt aspect de-a dreptul trist este că ignoranță este încurajată pentru a putea menține controlul. În roman, accesul la orice materiale (în special cărțile) care ar putea să facă cetățenii să gândească diferit față de cum se li spune să o facă este interzis. Astfel că interzicerea cărților, duce la crearea unei societăți docile.
Acestă practică a „societății docile” o întâlnim adesea atunci când ceva important se întâmplă. În loc să fie educați și informați, oamenii sunt copleșiți de știri false sau alte distracții menite să-i țină departe de problemele reale. De multe ori se preferă simplificarea unor probleme majore sau complexe pentru a manipula mai ușor opiniile.
Așa că ce putem observa? Că lumea din „1984 ”sau „Fahrenheit 451” nu este atât de departe pe cât ne-ar plăcea să credem.
Și, din păcate, lista poate continua.
Aceste paralele ar trebui să ne determine să ne punem întrebări esențiale despre viitorul democrației și despre rolul nostru ca cetățeni în modelarea acestuia.
Și totuși…
De ce citim la urma-urmei SF?
E simplu! Pentru că:
1. Ne sperie.
Cărțile SF ne arată cele mai întunecate aspecte și caracteristici ale umanității. Ne „ajută” să descoperim o lume dusă la extrem în care frica devine o unealtă de control, adevărul este suprimat, iar libertățile sunt distruse.
Atmosfera de multe ori întunecată a cărților din acest gen literar nu este nimic altceva, decât o oglindă care ne arată – într-un mod exagerat, într-adevăr – ce se poate întâmpla atunci când societatea pierde valorile și puterea comunității.
Personal, găsesc un mod straniu de confort în cărțile SF pentru că ele canalizează temerile mele – și ale noastre, sper – în forme concrete, oferindu-ne astfel un spațiu sigur pentru a ne confrunta cu ele.
2. Ne dau speranță.
În același timp, ne oferă speranța că schimbarea este posibilă, chiar și în cele mai întunecate circumstanțe. Mereu o să găsim acolo eroi care, în mijlocul acelui haos, aleg să reziste, să lupte și să spere la o lume mai bună.
Ce putem învăța din cărțile SF:
După părerea mea, cărțile SF trebuie privite mai mult decât o formă de divertisment. Ar trebui să fie privite ca fiind un apel la conștientizare, o atenționare că viitorul este o construcție colectivă și că acțiunile noastre, ale tuturor, contează.
Știu că sunt un party-killer, dar data viitoare când o să citiți o carte SF, întrebați-vă:
- Cum pot proteja libertatea de exprimare?
- Cum pot lupta împotriva manipulării informației?
- Ce înseamnă să fii cu adevărat liber?
- Cum pot să îmi apăr drepturile?
- Ce responsabilitate am față de comunitate și față de viitor?
Într-un moment în care incertitudinea este ascunsă în spatele fiecărui afiș și video pe TikTok, literatura SF devine un manual al opoziției și al puterii. Ne arată că, deși circumstanțele pot fi copleșitoare, alegerile individuale și solidaritatea contează.
Și dacă am fost prea serioasă în acest articol, vă aștept pe Instagram: Mia Gabe